Maria Martelli scrie și face cercetare mixând teorii antispeciiste și queer-feministe.

A publicat un volum de poezie „cea mai norocoasă ființă” (frACTalia, 2023) care a fost nominalizat la câteva premii și o carte pentru copii intitulată „Povestea Scroafei și a Devenirii Omului” (Hecate & ELF, 2022).

Povestirile și poemele ei se găsesc pe platforme online (Literatură și Feminism, Lumi Posibile), în antologii (Lumile noastre posibile, 2020; Adăposturi, 2021; Luminișuri, 2022) și zine (Madzine II, TURMA!#2).  A participat la câteva proiecte ca editoare/coordonatoare, proces pe care îl apreciază mai ales când este colectiv. A susținut lecturi publice și ateliere de scris.

A absolvit masteratul de Cercetare Sociologică Avansată la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea Babeș-Bolyai cu o teză critică la antropocentrismul din proiectele de educația pentru dezvoltare durabilă. Ulterior, a început independent o cercetare activistă despre potențialul eliberator al sanctuarelor pentru animale, conviețuire urbană și imaginarii multispecii.

În proiectul colectiv just wondering… scrie și co-produce video-eseuri care explorează teme legate de justiție multispecii, climatică și socială. Face parte din Cenaclul X, un grup literar queer auto-organizat și din Comunitatea Vegană Queer, un grup activist dedicat formării de legături între mișcările pentru animale non-umane și celelalte mișcări de justiție socială.

A fost editoare la Student Journal of Vegan Sociology și co-host la podcastul de științe sociale contrasens.

Trăiește într-un oraș postindustrial cu trei pisici vorbărețe, doi căței hotărâți, ființele grădinii și partenerul său uman.